1

Viata ca o garsoniera

Probabil titlul acesta ar merge la o melodie rock .  Probabil la una mai veche. Si stai si te gandesti ca oricum viata este ca o garsoniera. Sau poate ca un apartament? Dar cu cate camere? Prezidential sau nu? Poate vrem o vila .

Eram convins acum cateva zile ca vreau sa ma mut in Bucuresti . Asa ca am decis sa caut pe google inchirieri garsoniere bucuresti sa vad ce oferte as putea gasi. Probabil sau mai bine zis sigur m-as descurca singurel intr-o garsoniera.  Asa ma gandeam eu. Acum bineinteles ca o sa tin cont si de pretul cu care as putea sa inchiriez.  Din ce am observat pe un site cea ma mica chirie este la 180 de euro cea ce mi se mare foarte mult in comparatie cu salariile medii care sunt prea mici din frumoasa noastra Tara. Amin!  Mare mi-a fost curiozitatea incat am cautat si cea mai scumpa garsoniera. Ia ghiciti cat este cea mai mare chirie? Nu va aud ! Cat? Hai ca va spun eu. Cea mai scumpa garsoniera sa o inchiriezi costa 350 de euro ! Da! Acum pe bune daca nu ai un salariu decent stai pe strazi. M-am interesat cat mai este euro la cursul BNR si am aflat . Euro a ajuns la 4.4288. Se pare ca a mai scazut. Ce se mai bucura cei cu imprumuturi in euro. Doamne ajuta! Din calculele mele rezulta ca cea mai scumpa chirie pentru o garsoniera este de 1550 de ron.

Pai ca sa ma mut in Bucuresti la o asemenea chirie ar trebui sa am un salariu de cel putin 3000 de RON. Nu zic ca nu exista si astfel de salarii in Bucuresti (poate si mai mari), dar ce viitor mai are tineretul din ziua de azi cu asemenea preturi? O sa trebuiasca sa platim si noi chirii de stat pentru un apartament? Cat timp? Vreo 25 de ani?

Pana la urma tot pe calea strainatatii ajungem. Plecam in Anglia sau Germania pe un salariu de 2000 -3000 de euro si ne permitem si noi un apartament al nostru.

Care crezi ca este cea mai buna solutie?

MucRoz

One Comment

  1. Ai pus punctul pe i.

    De multe ori părinţii noştri nu înţeleg de ce suntem atât de pretenţioşi, de ce nu ne întemeiem o familie la o vârstă acceptabilă, ce aşteptăm de fapt?! Că nici ei, pe vremea lu’ nea’ Nicu’, nu o duceau prea bine, aveau multe lipsuri. Aveau greutăţi, e adevărat, dar statul de milă de silă îi ajuta cu o casă, iar de locul de muncă erau cât se poate de siguri.

    În zilele noastre, nimic n-are fundament, viaţa e ca o luptă pentru supravieţuire. Scapă cine poate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.