O alta poveste despre colosul din Rhodos

Ideea ca aceasta statuie strajuia odinioara intrarea in portul principal din Rhodos este o fantezie medievala care, alimentata de nenumarate picturi si gravuri, aduce destul de mult cu imaginea pe care o avem astazi. De fapt, colosul era situat undeva pe la marginea portului, asa incat si-a dobandit locul in randul celor sapte minuni ale lumii sub pretentii false.

Dupa moartea lui Alexandru asa-numit cel Mare in 323 i. Hr., imperiul sau mult prea glorificat s-a destramat ca o casa de paie, generalii sai acaparand tot ce puteau inainte de a cadea in luptele interne. Ptolomeu a luat Egiptul si, stabilind un pact cu Rhodosul, s-a trezit intr-o disputa cu un alt mostenitor al lui Alexandru, Antigonus Monophthalmus, care, in anul 305 i.Hr., si-a trimis fiul sa asedieze insula. Insa juniorul a facut o treaba de mantuiala, asa incat a fost nevoit sa fuga in anul urmator, cand Ptolomeu a aparut pe neasteptate, trimitandu-l pachet fara jumatate din flota si tot echipamentul de asediu. Locuitorii insulei au adunat toate lucrurile abandonate si au organizat o licitatie ca sa stranga fonduri pentru construirea unei statui imense care sa-l infatiseze pe Helios, zeul-soare.

Incheiata in anul 280 i. Hr., si realizata in principal din fier reforjat si bronz din armele abandonate, in final, statuia de aproximativ 30 de metri a fost ridicata intr-o locatie necunoscuta, aproape de intrarea in port – dar nu pentru multa vreme. Nici pe departe cea mai durabila dintre cele sapte minuni ale lumii, statuia s-a prabusit la cutremurul din anul 226 i. Hr., rupandu-se de la genunchi la prima zguduitura; si a ramas bucati in urmatorii 800 de ani, pana cand dictatorul militar musulman Muawiyah I a cucerit Rhodosul in 654 si a vandut bucatile sfaramate, ca deseuri, ” unui evreu din Emesa”.