Am gasit pe facebook o povestioara asa de interesanta incat era pacat sa nu o public si aici.
– Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au uitat. Vreau să-mi construieşti o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni din nou. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul şi femelă. Ai la dispoziţie 6 luni de zile!
După 6 luni, se uită Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădină.
– Noe! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca?
– Iartă-mă, Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp… Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector pentru un sistem antiincendiu. Vecinii m-au dat în judecată, pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi nu am respectat normele de înălţime. Apoi, compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune, ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, nu m-au crezut. Să fac rost de lemn a fost o altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate, deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete, care-i o specie protejată. Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorba cu mine. Când am început sa adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor şi, de asemenea, au susţinut că să pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic înseamnă cruzime asupra lor. Apoi, cei de la Ministerul Mediului au spus că nu am voie să construiesc Arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu şi implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului. Încă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii, deoarce nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe şantier. Blocul Sindical nu mă lasă să fiu ajutat de proprii copii la construcţie, deoarece aceştia nu fac parte din Sindicat şi nu au certificare ISCIR pentru construcţia de Arce. Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile, deoarece ei susţin că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie. Deci, Doamne, iartă-mă, dar îmi trebuie pe puţin 10 ani ca să fac tot ce mi-ai zis!
Deodată, cerul se lumină, norii dispărură, iar soarele apăru din nou strălucitori pe cer.
– Doamne, să înteleg că nu ne mai distrugi lumea?
– Nu, Noe. Se pare că mi-a luat-o guvernul înainte.
Foarte buna povestioara……cred ca daia nu prea mai ploua pe la noi.:))))