0

Depresia – un cosmar din care te poti trezi

Viata este un cocktail de ganduri, evenimente, fapte, emotii si senzatii. Insa acest cocktail isi schimba gustul si aroma in functie de starea noastra. Poate fi dulce sau amar. Cert este faptul ca nu poate fi doar dulce. Odata ce ne obisnuim cu ideea ca viata nu este perfecta si ca lucrurile nu pot fi roz intotdeauna, ne va fi mult mai usor sa acceptam si sa trecem cu bine peste momentele mai putin placute. Nu exista persoana in lume care sa nu fi simtit tristete, durere, suferinta. Oricat de bogat, celebru sau iubit ar fi, omul are parte in viata atat de zambet, cat si de lacrima. Oricare dintre noi am facut cunostinta cu o stare de anxietate, o cadere psihica, din care credeam ca nu ne vom mai ridica niciodata. Insa imediat dupa ce trecem de acea etapa, realizam ca suntem mai puternici decat ne imaginam vreodata. Incepem sa constientizam ca totul a fost o iluzie de moment. Important este sa ai langa tine persoane dragi care sa te inteleaga si sa te sprijine, iar in cazul in care ele nu reusesc, sa apelezi la ajutor specializat.
In opinia mea, viata este o calatorie continuua catre fericire. Noi, oamenii, ne trezim dimineata pentru a ne indrepta spre fericire, acolo tintim prin tot ceea ce facem pe parcursul zilei. Mergand la job pentru a avea o situatie financiara buna sau mai buna, care sa iti permita sa te rasfeti cu haine, masaje, vacante etc, iesind cu prietenele in club sau la petreceri pentru a te distra, a rade si poate pentru a -ti intalni alesul etc. Sunt multe scenarii, dar adevarul este unul singur. Si anume, ca toti, orice viata am avea in prezent, maine vrem mai mult. Si asta inseamna viata, pentru noi toti. Idealul ar fi sa ne conectam la noi insine, sa ne imprietenim atat de tare cu corpul, mintea si sufletul nostru, pentru a fi mereu in echilibru si atat de stapani pe situatie, incat orice obstacol sau inamic aparut in calea noastra catre fericire, sa nu ne rapeasca armonia. Pana sa iubim alte persoane, trebuie sa ne iubim pe noi insine.
Ei bine, aceste lucruri le-am inteles trecand printr-o experienta tare dureroasa, insa pentru ca acum privesc viata cu alti ochi, as putea spune ca am avut nevoie de ea pentru a ma maturiza si a deveni persoana care sunt astazi. La vremea aceea, eram studenta, dar aveam si un job la un cabinet de avocatura, din care castigam foarte bine. Eram intr-o relatie cu un coleg de facultate care mergea chiar ok, ne iubeam foarte mult. Familia si prietenii imi erau alaturi si ma sprijineau in tot ceea ce faceam. Deci totul in viata mea era in regula, doar ca de cand ma mutasem impreuna cu baiatul de care eram indragostita si cu care planuiam sa am chiar si copii, a inceput o parte neagra a vietii mele, un cosmar, din care ii multumesc lui Dumnezeu, m-am trezit. Acest cosmar se numeste Depresie.  O boala pe care n-o recunosteam, nu o acceptam ca fiind a mea.
Desi, dupa cum spuneam, toate lucrurile exterioare imi mergeau bine, atat pe plan profesional, financiar, cat si personal, eram nefericita. Chiar si dupa decizia de a ma muta impreuna cu iubitul meu, acesta inca imi acorda atentie, afectiune si sprijin, n-as fi avut ce sa-i reprosez, asta daca mintea si sufletul meu nu s-ar fi intunecat brusc. Ma trezeam dimineata amortita dupa un somn indelungat, cu frica de a ma ridica din pat, ma simteam atat de obosita de parca n-as fi dormit deloc. Ma gandeam doar la lucruri urate care se pot intampla atunci cand ies din casa, la nenorociri, dezastre naturale si apoi incepeam sa ma tem de moarte. Ii sunam pe ai mei, in mod special pe mama, pe bunica, sa ma asigur ca sunt bine si sa-i rog sa aiba grija de ei. Gandurile incarcate de pesimism si lipsa de speranta.ma copleseau din ce in ce mai mult. Nu gaseam absolut nici un motiv pentru care as putea fi fericita, sau pentru a zambi macar pentru o clipa. Totul parea sa fie asa cum nu ar trebui sa fie. Eram chinuita de un sentiment persistent de tristete,  care se transforma in durere. Ma durea corpul, capul, voiam sa dorm ca sa nu ma mai gandesc la nimic. Alteori, nu reuseam deloc sa dorm gandindu-ma chiar ca intr-o zi Adrian ma va parasi. Oscilam intre disperare si resemnare. Aveam parte ori de somn prelungit, ori de insomnii. Starea mi se accentua de pe o zi pe alta, ajunsesem chiar sa nu mai aud alarma dimineata si sa intarzii la facultate. Apoi ma invoiam de la job, spunand ca sunt racita rau. Am stat o saptamana acasa pe motivul acesta. Energia imi lipsea cu desavarsire. Nu suportam lumina in camera sau Tv-ul pornit. Nu puteam sa ascult nici muzica, simteam ca ma rascoleste mai rau decat eram deja. Aveam o stare de ameteala, neliniste, agitatie. De mancat, nu puteam, in schimb, fumam de doua ori mai mult decat inainte. Stateam intinsa pe spate in pat si priveam in gol, cuprinsa parca de o amorteala dureroasa. Iubitul meu lucra foarte mult si pe aceasta tema incepusem sa avem conflicte foarte dese, de aceea in perioada respectiva dormeam separat si incercam sa-l evit. Il respingeam, dintr-o stare de iritabilitate. El a tot sperat ca o sa-mi treaca, punea pe seama oboselii, a epuizarii, sau pe faptul ca ma aflam si in perioada lunara a femeilor. De asemenea, se gandea ca e o perioada de acomodare pentru amandoi , mutandu-ne impreuna. Adrian nu avea cum sa stie ca acestea erau de fapt simptomele unei depresii.  Insa ziua care m-a marcat atat pe mine, cat si pe el, a fost o dupa-amiaza in care stand in liniste in fotoliu, incercand sa citesc, o durere profunda, greoaie, m-a pornit intr-un plans din care nu reuseam sa ma opresc. Aparent din senin, plangand in sughituri, tavalita pe jos, deodata il aud pe iubitul meu intrand in casa strigand bucuros din hol: Iubita! Ma ridic, imi sterg lacrimile, si ma pun invelesc in pat. Voia sa imi spuna ca urmeaza sa plece cu jobul timp de 3 zile si ca va castiga o suma frumusica de bani. In acel moment, a inceput un alt scandal acuzandu-l ca are pe cineva si ca vrea sa ma paraseasca. Ma simteam incarcata de frustrare, furie, exasperare, si in mod inconstient reactionam urland sau spargand prin casa. Aveam o doza de agresivitate atat fizica, cat si verbala. Lipsa de control ma faceam sa ii vorbesc extrem de urat, aruncandu-i vorbe grele. Dupa ce a incercat sa ma linisteasca si sa imi explice ca am o impresie gresita, a spus ca nu mai rezista si ca va pleca, dar doar pentru ca reactionez asa si ca il sperii. Aceste lucruri spuse la suparare de el , bineinteles ca mie imi accentuau starea. Incepand cu acea zi, au tot urmat multe episoade triste si intense intre mine si el. Dupa aceste episoade simteam rusine si dezamagire de sine. Incepeau sa apara chiar si sentimente de vinovatie si inutilitate, care duceau chiar la ganduri frecvente si tentative de a-mi face rau. Avand in vedere pericolul la care eram supusa, ai mei au decis sa locuiesc cu ei ca sa ma poata supraveghea, Adrian fiind prea depasit de situatie ca sa poata face fata singur. Dupa alte 3 zile de incercari de a ma linisti din partea alor mei, eu continuand sa sufar, au apelat la un doctor specialist.
Astfel, sedintele de psihoterapie la care intr-un final m-au convins sa ajung, m-au trezit dintr-un vis urat. Nu credeam vreodata ca pot trece prin asa ceva, sau ca mi se poate intampla mie. Insa realitatea a fost alta. Doamna doctor a reusit sa ma faca sa inteleg de ce, sa accept, si apoi sa ma ajute sa ma vindec. Totul pornea de la niste probleme interioare, dupa cum bine stim cu totii, care sunt legate de copilarie. Ai mei sunt divortati, dar asta in urma unor certuri uriase la care am asistat atunci cand eram copil. Tatal meu m-a neglijat, a fost mai mereu plecat si putin prezent in viata mea. Ei bine, acestea plus multe alte lucruri, le-am descoperit pe parcursul sedintelor de terapie. Odata cu decizia de a locui cu prietenul si cu viata agitata si incarcata, m-au prins intr-un moment vulnerabil, temandu-ma ca relatia mea va evolua exact lafel ca cea a parintilor mei si Adrian, intr-un final, ma va parasi. Insa, datorita medicului specialist, am gasit raspunsuri legate de aceasta teama, vulnerabilitate si perspectiva pe care o aveam asupra vietii si relatiilor. In continuare, am urmat un tratament.  care m-a ajutat sa imi vindec ranile din trecut, fiind una dintre cauzele principale instalarii depresiei.
In general, nu se poate stii cu exactitate cauzele care declanseaza depresia,  insa sunt o serie de factori care pot fi implicati in cauzele acestei tulburari: substante chimice din creier, hormoni, schimbarile in echilibriul hormonal al organismului, evenimente traumatice sau negative, stresul cotidian , abuzul de alcool sau droguri, medicamentele impotriva insomniei, antiinflamatoarele sau trasaturi de personalitate , cauze psihologice, precum stima de sine scazuta, atasament dependent, pesimism, personalitate autocritica si fragila. Deseori incepe imediat dupa adolescenta, intre 18 si 30 de ani. Aproape un sfert din adultii tineri prezinta un episod depresiv major pana la varsta de 24 de ani, avand consecinte nefaste ca deteriorarea relatiilor interpersonale sau socioprofesionale.
Bineinteles ca trecand prin aceasta experienta, m-am documentat foarte mult referitor la aceasta boala si am invatat totodata de la specialistii care m-au ajutat sa o depasesc. De aceea tin sa va impartasesc metode de a preveni si trata aceasta tristete profunda care se poate transforma foarte usor in boala. In primul rand, vorbim de un dezechilibru de dispozitie deosebit de comun in toata lumea. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca in Europa, undeva la 25% din populatie se confrunta anual cu depresie sau anxietate. Asta creste probabilitatea ca acest colaps emotional sa te cuprinda. Din acest motiv , primul pas este sa constientizezi cand nu ti-e bine, sa accepti si sa ceri ajutorul, inainte ca starea incepe sa se accentueaze si simptomele devin severe. Asadar, aceasta tulburare necesita tratament, deseori pe termen lung, cu medicatie sau psihoterapie. Un punct in tratament este de a recapata motivatia, sentimentul de placere, sa repeti lucrurile ce tin de ingrijire: mancat, dus, somn, iesit la plimbare, exercitii fizice, gatit, vizionarea unui film etc.
Asa ca, dragi cititori, pentru a evita sa treceti prin aceasta tulburare, va recomand sa aruncati o privire pe acest site: www.doctor-psi.ro unde puteti gasi raspunsuri la intrebarile care va macina si totodata mai multe amanunte legate de manifestarile depresiei. Medicii sunt foarte intelegatori, rabdatori si prietenosi.Trebuie sa scapati de prejudecata gresita, nu aveti de ce sa va temetisau sa va fie rusine sa vorbiti despre probleme voastre, cu totii avem probleme nerezolvate cu noi insine. Probleme pe care daca le rezolvam din timp, prevenim agravarea lor si transformarea lor in boala psihica. Chit ca este vorba de tine sau de o persoana draga tie, este bine sa stiti ca depresia nu este doar o nevoie de atentie, depresia implica multa durere, asa ca da, durerea cuiva drag necesita si merita oricand atentie. In cazul in care persista, e nevoie asadar, de atentie medicala.

Puteti apela la nr. de telefon: 0746-287-101 sau la adresa de e-mail: office@doctor-psi.ro. De asemena, puteti accesa urmatoarele pagini sociale:
fb.com/CentrulMedicalLauraCatana/
Youtube
Instagram

Aveti grija de voi! Multa sanatate va doresc!

 

guestpost – Maria Dinulescu

MucRoz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.