0

Catelusul meu, ingerul meu.

invitata: Andreea F.
Una dintre cele mai mari bucurii ale vietii sunt animalutele de companie. O persoana care nu a avut pana acum cel putin un papagal, un peste sau o broasca testoasa, nu poate intelege afirmatia anterioara. Spun cel putin, pentru ca de asemenea si ele sunt incadrate la animalele domestice pe care omul le intretine si le ingrijeste in caminul lui. Acesta comunica cu ele si in schimb, primeste emotii pozitive . Cele mai cunoscute si cu cea mai mare raspandire, intr-adevar sunt cateii si pisicile. Insa oricare ar fi dintre ele, iti ofera o iubire neconditionata, se ataseaza de tine si astfel, devin un membru important din familia si viata ta.
Ca si iubitoare de animale, crescuta in preajma lor de mica, adorand filmele cu animalute si fiind foarte sensibila la subiectul acesta, am atras in jurul meu doar oameni la fel de iubitori si calzi cu dragalasele fiinte. De aceea, prietena mea cea mai buna, si aici vorbesc despre o prietenie care implineste anul acesta 20 ani, este medic veterinar. Stiu multe lucruri de la ea, dar am si citit si inca citesc mult despre animalele de companie. Un scurt istoric interesant si de mentionat ar fi ca ele au devenit parte din civilizatia umana cu foarte mult timp inainte. In special, in epoca de piatra, cainii erau tovarasi ai vanatorilor.Cele mai vechi rase includ 14 rase.Un exemplu ar fi varsta evolutionista de Pechinez, care este de aprox 2000 de ani, sau Akita Inu sau Saluki, aparuta in jurul anului 3500 i.Hr.e.
Ei bine, tovarasul meu de viata si de apartament este Lucky. Un bichon mai simpatic ca el nu ar fi existat pentru mine. Povestea noastra e foarte frumoasa, pare fictiva, de film, insa numai doi stim, ca este de fapt reala. Ne-am imprietenit intr-un fel special. Dupa o cearta cu iubitul, ma intorceam acasa cu metroul. Odata urcate scarile rulante spre exterior, in fata gurii de metrou se afla un pui pufos si cret de catelus, cu urechile ciulite si burtica rotunda si grea, implorand atentie trecatorilor. Acesta era Lucky, la o luna de viata. Nu mi-am putut lua ochii de la el, asa ca bineinteles m-am oprit sa-l smotocesc precum alte 2 persoane. Bucuros, dadea din codita si se rastogolea ca o mingiuca. Purtam un cardigan, care stand pe vine, atarna putin pe jos. A inceput sa traga de el si sa se ascunda dupa el. Multi treceau spunand: “mititelul”, “dragul de el”, “cutu-cutu”, “scumpete mica” etc, dar nici unul dintre ei cu gandul de a il ajuta sau macar sa se intrebe cum a ajuns el acolo, fiind doar un pui. Eu in schimb m-am intrebat, ba chiar ma gandeam si eram aproape sigura ca a ajuns cumva acolo sa ma astepte pe mine, alegand sa isi traiasca viata alaturi de mine. Insa problema era ca oricat de mult mi-as fi dorit sa il iau cu mine acasa, situatia mea nu era tocmai roz. Daca atunci cat am fost copil si adolescenta locuiam cu ai mei, iubitori de animale de asemenea, acum, aflandu-ma in Bucuresti la facultate si stand cu chirie, nu-mi permiteam sa decid ingrijirea unui catelus intr-un apartament care nu-mi apartinea. In momentul acela, aveam ochii plini de lacrimi, cuprinzandu-ma un dor profund de casa si de ai mei. Imi era greu sa accept ca nu am posibilitatea sa il pastrez. Dar doar peste cateva secunde, puisorul se uita in ochii mei si sare sa imi stearga lacrimile. M-a coplesit. Si din acea clipa, nu mi-am mai putut vizualiza viata fara el. Asa ca, indiferent unde am fi dormit de acum incolo, atat el , cat si eu riscand sa il invit in casa unei straine, o sa dormim impreuna. Stergandu-mi lacrimile, l-am cuibarit in sufletul meu, la piept, sub cardigan si am pornit increzatoare spre scara blocului. Am fost foarte entuziasmata sa ajung acasa si sa ma joc cu el, sa-i improvizez un castronel pentru laptic, sa-i fac baita si sa -i pregatesc prosopel si paturica curata. Insa apoi m-au cuprins gandurile. In doua zile, urma sa vina proprietara cu un instalator care trebuia sa rezolve o problema la bucatarie. Drept urmare, a trebuit sa-l iau pe “ursulet” cu mine la scoala. Nu a fost usor, dar ne-am distrat. Colegii erau innebuniti dupa el si el dupa ei. Profesorii, in schimb, mai putin. Au strambat din nas, dar macar au acceptat sa il pot tine cu mine la cursuri. La un moment dat, primesc un mesaj de la proprietara: ” Adina, ti-ai luat catel???”. Mi s-au inmuiat picioarele, am zis ca vai, sa vezi acum problema. Am preferat sa fiu sincera. I-am raspuns ca “Da. :(“. La care proprietara, o doamna pe la 52 de ani, imi spune: ” Abia astept sa-l cunosc! Te astept atunci. Sunt aici cu instalatorul. P.S. Vezi ca sotul meu este Dr Veterinar. Oricand ai nevoie.” Ochii mi se marisera si nu mai clipeam. Eram in stare de soc . Asa bucurie demult nu mai simtisem. Se pare ca uitasem sa ascund un osisor de jucarie. In secunda 2, aflandu-ma la cursuri, am intors usor capul catre cutiuta unde avea cuibusor “ursuletul” meu si i-am spus: ” You are Lucky!” . Acum ii gasisem si numele. 🙂
Ei bine, acesta a fost felul in care ne-am cunoscut, imprietenit si astfel, am devenit eu si Lucky o familie. Nu ma mai simteam asa departe de ai mei, avandu-l pe el alaturi de mine. Imi alunga dorul de casa. Reusea si reuseste in continuare sa imi aline orice tip de tristete, ca atunci, in prima zi, cand dupa o cearta cu iubitul, mi-a sarit in brate si mi-a sters lacrimile. Imi aminteste mereu ca, orice s-ar intampla, cineva ma iubeste. Neconditionat.
Daca am povestit cum a ajuns Lucky sa faca parte din viata mea, acum am sa mentionez si am sa prezint cateva lucruri importante legate de cresterea, intretinerea si alimentatia catelusului. Altfel spus, tot ce are nevoie catelusul tau pentru a fi sanatos si fericit.
Ei bine, astazi, Lucky al meu implineste 7 ani. Este voinic si voios. Iar cadoul meu pentru el, ca in fiecare an, este o noua zgardita, de data aceasta rosie:

Desi el este norocos, am grija sa poarte mereu ceva rosu ca sa fie si mai norocos. A fost tare incantat sa o primeasca, se poate observa o mandrie in mersul lui acum, parca paseste mult mai increzator. Pe langa faptul ca zgardita are un medalion inscriptionat cu numele lui, are de asemenea si insertii reflectorizante. Iar combinatia ei de material cu lantic este speciala. Ii vine foarte bine.
Totodata, am considerat imperios necesar, ca pe langa zgardita “de fita”, sa primeasca si o salteluta tare faina si comoda, pe care intentionez sa i-o asez in bucatarie, unde am gresie pe jos si vreau sa evit sa mai stea cu burtica pe rece.

Intr-adevar, ei uneori simt nevoia sa se racoreasca intinzandu-se ca broscutele pe gresie, insa atunci cand eu petrec ore in bucatarie gatind sau facand curat si el, bineinteles, imi tine companie, vreau sa ma asigur ca nu sta mai mult decat trebuie pe rece, in curent si ca are locusorul lui confortabil si cald. Este destul de periculos, ei pot dezvolta o sensibilitate sau pot raci la rinichi. Asa ca, daca pot evita raul si pot face cat mai multe lucruri bune pentru el, nu o sa stau deloc pe ganduri. Imi doresc tot ce e mai frumos pentru el. De exemplu, in living-room are deja patutul acesta super-colorat cu bufnicioare, cumparat asta-iarna.

Atat eu, cat si el, suntem indragostiti de el! Ca un print se aseaza si se simte in el. Ador sa il privesc dormind in el, se cuibareste adanc si Doamne, cat de dulce e cand viseaza! A avut mai multe patuturi, dar de acesta sunt foarte incantata, este practic si mai ales ca se intretine usor, avand posibilitatea sa detasez pernita, si dupa cum se poate observa, este mega-pufos si primitor. Bine, acum fiind sincera, cel mai mult doarme in pat cu mine, insa pentru ei este foarte important sa existe niste locusoare doar ale lor, sa simta ca au spatiul lor de relaxare.
Ce-i drept, Lucky este un rasfatat! Chiar si atunci cand vorbim de mancarica. Insa am cautat sa il obisnuiesc inca de mic cu o hrana sanatoasa, si anume, orez si carne de pui fiarta. Acest meniu il stiam deja de la ai mei, care au crescut catelusi si pisici toata viata lor. Insa pe langa lucrurile recomandate de parinti, sfaturile sotului proprietarei m-au ajutat foarte mult atunci cand era puisor. Iar dupa ce prietena mea din copilarie a terminat studiile si a devenit medic veterinar, prin urmare, l-a ingrijit ea pe Lucky si mi-a oferit, din nou, cele mai bune sugestii si solutii pentru ca Lucky sa duca o viata sanatoasa si linistita.
Si continuand cu alimentatia,precizez ca l-am ferit de dulciuri si saratele, desi pofteste foarte mult la tot ce inseamna sarat. Atunci cand cineva rontaie biscuitei, pufuleti sau chipsuri, o ia razna pana nu primeste si el. Insa masa principala si gustarile au fost mereu alese cu grija si regulate. Pe langa orezul cu pui fiert esential, poate fi hrana uscata si/sau hrana umeda, in functie de pofta lui si bineinteles, nelipsitele recompense, e innebunit dupa ele! Nu lipsesc niciodata din dulapiorul lui. El stie ca daca papa tot din castron sau daca sta cuminte la baita, va primi si o recompensa. Cred ca le-am incercat pe toate si in timp, am observat care ii plac cel mai mult.

Catelusul meu joaca un rol foarte important in viata mea, tocmai de aceea caut sa indeplinesc toate cerintele si sfaturile medicilor pentru a-l mentine sanatos. Sunt foarte responsabila si atenta in ceea ce priveste alimentatia, caut sa fie corespunzatoare si ii urmaresc de fiecare data reactiile. Ei sunt foarte sensibili si nu trebuie deloc neglijati. De exemplu, in caz ca nu stiati, consumul de ciocolata sau struguri de catre catelusi, poate fi fatal. Trebuie sa fim foarte atenti cu ei.
In prezent, aprovizionarile de hrana le fac de pe site-ul: Buddies.ro

Va recomand serviciile si produsele acestui site, atat eu cat si Lucky suntem foarte multumiti de ele. Pentru comenzi, ii puteti contacta la nr. de telefon: : 0364-881.882 sau prin e-mail, la adresa: contact@buddies.ro. Buddies.ro sunt localizati in Piata 1 mai nr. 1-2, Cluj-Napoca.
De asemenea, tin sa precizez ca foarte importanta pentru ei este si miscarea, exercitiile fizice in aer liber. De aceea, inafara de plimbarile in jurul blocului, e imperios necesar sa fie scos in parcuri mari, spatioase, sa i se ofere libertate pentru a alerga, a se dezvolta si a se intretine. Un alt aspect important pentru sanatatea lor este igiena orala. Sfatul medicului este sa acordam atentie ingrijirii dentare a catelusului nostru, in caz contrar ei pot dezvolta diverse afectiuni, chiar si grave. Drept urmare, am ales o periuta pentru dintisori albi si sanatosi.

Cu care, spre uimirea mea, nu face prea multe mutre. Nu-i convine lui, dar stie ca trebuie si se sacrifica. Am mai incercat si inainte, dar ce am observat nou la aceasta, este ca nu-l deranjeaza asa tare, ea fiind mai moale si confortabila. Asadar, ne intelegem bine cu ea, ingrijirea este delicata si ofera o curatare optima a dintilor si gingiilor.
Ei bine, Lucky este sufletul meu. Si astazi il sarbatoresc cu bucurie. In ultimii 7 ani, am crescut impreuna. Mancand, invatand si dormind impreuna. Rontanind la Tv, gatind, plimbandu-ne si alergandu-ne prin parc. Stand intinsi pe iarba si citind la soare, mancand inghetata si alte nazdravanii. Lucky este cel care imi aminteste sa zambesc indiferent care ar fi starea mea sau cum mi-a fost ziua pana sa ajung acasa. Are puterea sa ma faca sa uit de orice si sa ma inveseleasca. Astfel, nu trece nici o zi din viata mea in care sa nu simt ca m-am bucurat de ea. M-a cucerit din prima clipa, iar el m-a ales, a fost trimis catre mine ca un inger pazitor. Este cuminte, ascultator, afectuos. Merita toata iubirea si atentia mea.

MucRoz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.