Ca orice copilas cand eram mic aveam un vis. Ma intrebau oamenii mai mari ce meserie vrem sa avem pe viitor. Probabil ca orice copil de acum visam sa ma fac doctor sau cantaret ori cine stie ce alta meserie bine platita.
” Invata mama , ca pentru tine inveti. Sa ai parte de o meserie bine platita ca sa faci ceva in viata.” asa zicea mama mai mereu. Pacat ca nu prea am ascultat-o.
Cand eram mic eram foarte credincios. Probabil ca si datorita educatiei care am primit-o de la mama (Dumnezeu sa o ierte) . Imi aduc aminte ca eram prezent in biserica la mai toate slujbele de duminica. Imi placea sa admir straiele pretotilor. Si pe atunci nu stiam care este diferenta dintre vesminte diacon si vesminte monastice. Pur si simplu muzica bisericeasca ma facea sa ma simt ca acasa. Nu, nu sunt nebun daca asta va intrebati. Si imi faceam in fiecare seara rugaciunea. Stateam in genunchi cu ochii spre o icoana vechi (si acum cred ca o mai am) si cand nu eram acasa cu ochii spre fereastra. In afara de rugaciunea ” Tatal nostru” mai zicea si “Inger, ingerasul meu” si inca una cu Fecioara Maria care insa nu mai stiu cum se numeste. Si in clasa intai chiar visam sa ajung profesor de religie .
Da, profesor de religie. Ai citit bine. De ce voiam sa am aceasta meserie? In primul rand ca imi placea religia. Eram si sunt fascinat de ce scrie in biblie . Chiar daca unii o considera o carte mistica , probabil.
Avand in vedere ca aceasta dorinta am avut-o cand eram la de vreo 10 anisori si pe vremea aceea nu aveam acces la internet, dar daca ma gandesc mai bine nici nu prea existau calculatoare. Daca aveai calculator pe vremea aia erai vazut foarte bine, gen un om avut.
Si chiar am cautat zilele astea din ce sunt compuse aceste straie bisericesti. Eu stiam doar de patrafir asa ca am decis sa ma informez de pe internet ca doar acum am acces . Sincer ? Am dat de cuvinte noi pentru mine. Hai sa vedem daca voi le stiti.
Vesminte ne-litugice :
– Anteriul sau sutana ori reverenda: Acesta este un vesmant lung, purtat pe dedesubt, dar fara nasturi in fata.
– Rasa : Vesmant lung si larg purtat pe deasupra.
– Crucea pectorala : In biserica romaneasca, crucea este o distinctie acordata de episcop unei preot înaltat la rangul de “stavrofor” (purtător de cruce).
– Scufia : este un un acoperamant pentru cap care poate fi conic (stil rusesc) sau plat (stilul grecesc).
Vesminte monastice:
– Anteriul
– Braul : este un fel de curea din piele. Monahii il poarta tot timpul, fiind astfel “incinsi cu puterea adevarului”.
– Pieptarul : un vesmant scurt, fara maneci, purtat peste anteriu.
– Rasa.
– Scufia.
– Culionul : O bucată lunga si neagra de material care coboara spre spate, cu doua fasii subtiri care vin in fata.
– Camilafca : In traditia romaneasca aceasta este sinonim cu scufia si culionul.
Despre vesmintele liturgice va las sa cautati voi ca prea v-am dat mura in gura.
Noate buna!
