Suna ciudat titlul acestui articol, nu? De fapt aceasta comparatie mai bine zis. De ce am zis ca viata este precum o cana? Deoarece continutul ei poate sa fie si amar si dulce, nu? Poti sa ai zile cu cafea amara sau zile cu lapte dulce. Suc de lamaie sau de pere? Si tot se umple. Fiecare zi este un strop! Pic, pic, pic! Se aud picaturile in fiecare zi precum un clipocit intr-o balta dupa ploaie. Precum un ceas imbatranit de vreme. Vietile noastre sunt niste cani personalizate. Una e patata de cafeaua cea amara, alta de laptele dulceag. Una este ciobita de neatentie, alta pastrata la loc de cinste. Ce atata zat, ce mustata de lapte? Caimac mai vrei? Zahar mai vrei? Cate lingurite?
Si lingurita cine e? Femeia? Ohh Femeia. Cu ajutorul ei mai adaugi zahar, miere sau dulceata. Ea te amesteca pe zi ce trece si te modeleaza dupa placul ei. Iti amesteca sentimentele si te faci sa uiti de lingurita veche. Ea decide cantitatea. La unii dintre noi este de ajuns doar o lingurita sa ne linisteasca, la altii trebuiesc mai multe, fara patru sau cinci lingurite nu se lasa,diabet curat! Ai grija cum te porti cu ea, cum o manui, sa nu ii strangi codita prea rau. Apuc-o galant si arata-i calea cea buna. Alinta-i buzele si pielea argintata. Tot ea o sa iti controleze continutul, dar lasa-te mintit ca tu conduci relatia. Ca tu esti cana din portelanul cel mai bun. Ca esti demn de ea. Si ea ce o sa faca? Ea o sa te indulceasca pe zi ce trece?
Noi suntem canile. Ne incordam toarta si speram ca poate ne apuca vreun noroc si ne mai soarbe din zilele amare. Pe fata noastra stau pozele cu cei dragi personalizate de Photofancy .
Ne-am personalizat sentimentele, iubirea curge dintr-un ibric de tabla ruginita ducandu-si amaraciunea pe umerii goi, dar se transforma in licoare dulce contempland zaharisirea din zilele bune. Am zat pe mana stanga, ghiceste-mi viitorul soptindu-mi la urechi doar vestile bune. Am caimac in coltul gurii, saruta-ma cand ma trezesc din somn.
Eu sunt cana personalizata de viata si tu esti lingurita din sufletul meu.
