Nu stiu cine m-o fi pus sa merg cu o amica la cumparaturi, la un magazin de haine mai exact.
Dar promisiunea e promisiune, deci m-am intalnit cu ea unde stabilisem si am pornit pe jos
catre magazin. Intram in magazin fara sa stim macar ce cautam. Mergem printre rafturi si ajungem la gecute. Aici, ce sa vezi, prinde drag de o gecuta si o ia sa o probeze. Ii era mare si, pe deasupra, era si ultima de pe raft. Ea ii dadea cu lacrimi si vorbe, eu cu ‘hai mai departe ca o sa gasesti altceva’.
Si asa a fost. Am ajuns la raionul de bluzite. Erau in toate culorile, groase, subtiri, cu guler si fara guler. Ia vreo trei pentru proba. Din astea isi opreste doua. Mergem cale de doi metri cand se rasgandeste si se intoarce s-o ia si pe cea de-a treia. Trecand de acest punct, isi aminteste ca ii trebuie pentru munca niste ‘pantofi casual‘ si da-i fuga spre raftul cu pantofi. Alerg intr-un suflet dupa ea si cand ajung probase deja doua perechi. I-au placut. Aveam deja doua pungi cu noi, dar cumparaturile aveau sa continue (spre disperarea mea).
Nehotarata ce sa isi mai ia, se invoieste sa o conduc spre casa. Iesim din magazin si ne indreptam spre centrul orasului, cautand o banca pe care sa ne odihnim cateva minute. Spre norocul meu, nu am vorbit de haine pana cand trece pe strada un amic comun. Intrand in vorba cu el aflam ca tocmai isi cumparase niste pantofi sport si era tare mandru de ei. In momentul imediat urmator o intrebare ma loveste peste fata mai ceva ca o palma: ‘Te-ai supara daca mergem inapoi pana la magazin, ca sa imi iau niste tenisi? In week-end-uri ma duc la alergat si nu mai am tenisi. Sper ca nu te superi!’ Ce era sa-i raspund?
Asa ca am batut tot drumul inapoi la magazin. Am dat roata intregului magazin, timp in care si-a mai cumparat diverse, cum ar fi: bentita, pantaloni, curea si altele.Ba chiar am trecut si pe langa pantofi, dar a uitat complet de tenisi!
In sfarsit, iesim din magazin, ne luam ‘la revedere’ si pornim fiecare catre domiciliul propriu. Drumul catre casa s-a derulat fara alte incidente si restul zilei a fost la fel. Cu un mic amendament: la miezul noptii, tocmai cand consideram ca ar fi cazul sa inchei ziua si sa ma culc, primesc un telefon: ‘Buna, sunt eu, azi am uitat sa-mi iau tenisi! Poti veni maine cu mine?’
