Inca de acum 300 de ani bacalaureatul a fost intial primul grad conferit de o universitate (era urma de licenta si apoi de doctorat).
” Baccalaureatus” insemna ca un caruia i se permisese sa aspire la o cultura superioara , si multi tineri ai vremii se multumeau doar cu acest stadiu de pregatire.
In cadrul reformei invatamantului din Franta de la 1808, bacalaureatul devine examenul care incheie studiile de nivel mediu, iar ” bacalaurea” acela care pe baza luarii acestui examen putea ocupa anumite functii pentru care nu se cerea pregatire de nivel superior.Cu acest ultim inteles, bacalaureatul a fost imprumutat de organizarea scolara din multe rari ale lumii.
Etimologic vorbind, cuvantul tradeaza o inovatie de ordin lexical. Baccalarius inseamna in latina ” tanar” sau ” tanar nobil”. Pentru a sugera o asociere cu succesul (victoria se simbolizeaza prin lauri), larius a facut loa facut loc lui laureatus. Denumirea , desi arbitrar creata , a fost cariera, fiind azi definitiv consacrata.
