0

Cand eram mic vroiam sa fiu medic

Probabil asta visam o mare parte dintre noi cand eram mici. Ori cantareti ori medici. Eu ma gandeam sa fiu medic sa fac oamenii bine. Sa ii vindec de boli cat mai grave sau cine stie ce maladii. Sa inventez medicamente, vaccin-uri noi pentru cele mai ale dracu boli. Si mai ales sa dau sfaturi sanatate pentru cei care au nevoie.

Imi aduc aminte ca nu ma temeam deloc de injectii. Primul vaccin care l-am facut in clasa intai a fost o nimica toata. Ma uitam la asistenta cum baga acul in mine! Un adevarat erou, nu? Si una dintre colegele mele a facut prostia sa isi incordeze bratul desi asistenta a anuntat sa nu facem asta. Pur si simplu sa rupt acul in ea. Colega mai avea putin si lesina si plangea in hohote. Pana la urma l-au extras cu o penseta insa recunosc ca am fost putini speriati.

Si uite ca usor, usor am crescut. Spre fericirea mea nu am avut parte de prea multe injectii decat cele care se faceau la scoala. Si de alea treceam cu brio deci nu prea am fost chinuit. In rest am avut aproape toate bolile copilariei. Am fost un copil destul de bolnavicios plus probleme cu ficatul care nu prea imi dau voie la efort prea mare. Spre norocul meu de mic copil nu am fost internat in spital niciodata ca poate aveam parte si de seringi si ace cigantice! Spaima tuturor copilasilor? Stiti ca posibil pe unii dintre voi mama voastra va ameninta cu injectia daca nu stateai cuminti. La mine nu avea efect.

In schimb teama de dentist parca o am si acum (spre rusinea mea). Nu mai retin daca v-am povestit despre intamplarea de la stomatolog. Parca si acum imi imaginez ce frumusel stateam eu cu mama acolo ( Dumnezeu sa o ierte) si asteptam sa imi vina randul.

Stateam si ma gandeam : Hai frate ca pot! Oare ce o sa se mi se intample? Imi face o injectie si amortesc tot , nu? Si dupa aceea? Dupa aceea imi scoate maseaua? Nici o durere! Asa sa fie? Intre timp gandurile mi-au fost tulburate de un tipat din cabinet. Un tipat de durere! Inlemnisem! La doua minute iese un copil plin de sange la gura si inlacrimat. Mai ceva ca in filmele de groaza doar ca de data asta era ceva real.

Si cum gandeam eu ” Imi scot maseaua, imi scot maseaua”, dupa ce am auzit acel tipat de durere mi-am schimbat gandurile la 90 de grade. ” Nu imi mai scot nici-o masea! mai bine o plombez”. Pana la urma cum mi-ar fi stat stirb de la anii aia? Probabil ca trebuia sa o ascult pe scumpa mea mama cand imi zicea: ” Nu mai sparge bomboanele ca o sa iti strici maselele”. Cine sa o asculte? Defapt ce copil si-a ascultat mereu parintii? Sa fim seriosi! Fiecare dintre noi am facut o mica boacana, nu?

Intre timp am crescut si mi-am schimbat ideea de a ma face medic. De ce? Nu stiu sincer. Poate ca sunt prea milos si nu as suporta sa vad un om ca se zbate pe viata si pe moarte sau pe altul cu un picior taiat. Am incercat pe parcursul vietii sa manananc destul de sanatos. Fructe, legume , mancaruri cu mai putine grasimi. Sunt mofturos la mancare de cand ma stiu.

Si sincer nici acum nu stiu in ce meserie ma indentific.

Tu ce vroiai sa te faci cand erai mic?

MucRoz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.